Un final fericit.

dead_lover__s_eyes_by_yourbleedingnow-d31jr3h

„Eu nu pot sa scriu. Un final fericit. Eu nu pot. Sa scriu…Eu nu pot sa scriu un final fericit!”

Stii, mereu m-am intrebat de ce am reactii cretine in cele mai nepotrivite momente? Habar n-am. Dar e cert un lucru: imi place sa rad isteric atunci cand ma doare. E un moment tragic, am realizat ca m-ai parasit, dar nici macar o lacrima nu-mi vine a varsa pentru asta. Ci doar a rade. Probabil, acolo pe unde esti acum, imi intelegi reactia si cu singuranta stii ca nu imi bat joc ci ca-mi sfaram sufletul si trupul cu fiecare hohot de ras ce-mi iese din piept.

Cum naiba ai putut sa imi faci asa ceva? Ma repet, nu? Cred ca am urlat asta tot drumul de la maica-ta pana la…intersectia asta sau pe unde mama naibii ma aflu. Stiu ca un barbat s-a uitat lung la mine, in timp ce-mi urlam de una singura, si si-a spus – asa ca pentru sine- ca probabil sunt drogata. Doamne ce mi-as dori sa fie astfel. Sa halucinez, iar toate imaginile si sentimentele ce-mi curg prin minte sa fie simple inchipuiri. A dracului amnezie…trebuia sa uit totul nu? Era mai simplu.

M-ai lovit, din nou, precum un tren in plina viteza. Sunt curioasa cum naiba am reusit sa functionez inainte de-a ma lasa puterile si a-mi pierde mintile. Sau poate totusi nu am functionat asa bine, din moment ce am fost…in fine, astea nu mai conteaza. Acum nu mai vreau sa functionez. Chiar nu mai imi pasa. Simt, stiu! ca te-am pierdut din nou si acum doare cat pentru ambele dati in care m-a pocnit vestea.

Azi nu ma lungesc, nu ma tine. Mi-e scarba de toate si sunt mai sigura ca niciodata ca o viata fara tine nu e o viata ce merita a fi traita. Imi doresc doar sa te vad, pentru acea „ultima data”, sa tac linistita sau sa-ti zbier cu toata forta posibila si sa te injur. Cum ai putut? Cum ai putut?! Iar esti departe si iar trebuie sa te caut. Iar trebuie sa merg pana la tine, pentru ca tu…nu faci nimic. Nu ai cum. E imposibil.

Stiu ca nu iti place situatia si ca nu il placi pe el, dar a fost prin preajma si reprezinta o modalitate rapida de a ajunge in locul in care totul se va sfarsi. Simt cum vantul ma imbratiseaza si cum inima ii bate in pieptul meu, iar toate astea imi amintesc de felul in care eram noi. Pe tine te tineam asa, si cu tine goneam prin lume inainte ca toate acestea sa se intample. Imi vin in minte imagini sublime, momente in care imi trageai din ochi si aveai expresia aia de „Hai sa plecam departe. Doar noi doi…si motocicleta.” si era bine. Prea bine. Acum nu mai esti. Si doare.

Degeaba incerc sa iti gasesc scuze, dar sunt egoita si nu pot. Nu sunt obisnuita sa te impart si nici nu concep ideea aceasta. Trebuia sa ramai al meu. Vesnic. Alaturi de mine. Iar acum ti-ai gasit alta iubita. Chiar este ea mai faina? Te-a vrut asa mult incat ai ales varianta asta? De ce mi-ai murit? De ce?

Am coborat. Stateam in fata portii si nu aveam curaj sa fac primul pas spre tine. Nici macar casca nu am reusit sa i-o restitui inapoi. I-am multumit ca m-a dus pana la tine insa casca am pastrat-o in brate. Stransa bine, voind parca a te strange pe tine intr-o ultima imbratisare din care nici moartea cea vesnica si senzuala sa nu te poata smulge. Sa-mi ramai. Acolo. Al meu. Pentru totdeauna.

Dar nu…tu ai avut alte planuri.