Drumul spre casa,sau…nu chiar

Vineri am vrut sa merg acasa, si pentru prima data in viata am fost 100% sigura ca stiu sa ajung cu trenul.

Foarte entuziasmata si sigura pe mine,imi tarasc minunatii cracisori spre gara de nord,merg repede repede la ghiseu,imi iau bilet si „top” in tren. Plin de lume pe acolo,agitatie,ingramadeala…bleax. Intr-un final se elibereaza trenul,da’ nu asa numa la greeeeu. Si ma pun in compartiment si inca singura (yeeey,numa bine am timp sa citesc). Si ma trezesc dupa vreo doua ore ca ajung pe la mama dracului…hmmm oare ii drumul cel bun? Ok,intreb un controlor:

-Nenea ajung la destinatia respectiva cu trenul asta?

-Sigur ca da.

Ok.Si merg,merg,merg,observ ca ajung la chisinau cris,wtf 😐 Iar merg sa intreb si mi se raspunde acelasi lucru. Dupa inca vreo ora de mers ma trezesc in Oradea,adica la vreo 100 de km distanta de casa. Uuuu,sexy.

O sun pe mama si-i spun „vezi ca nu mai ajung azi acasa.as always…am luat trenul gresit”. Si incepe a mea „Nu pot sa cred,pentru a cincia oara ai gresit trenul spre casa. Acum pe unde ai ajuns?”

Ajung in gara la Oradea si primul lucru pe care-l fac este sa merg sa-mi cumpar bilet.

-As dori si eu un bilet Oradea-Timisoara.

Si tipul de la ghiseu imi raspunde

-Pai de la Timisoara ai venit acuma.

Am simtit ca il pocnesc si-i raspund pe un ton rastit:

-Asa si,care-i problema? N-am voie sa ma plimb? :))

Tipul incepe sa rada si pana la urma am ajuns sa-i spun ca am urcat in trenul gresit si am ajuns cam departe de casa. Dupa vreo 9 ore de stat in trenuri am ajuns in Timisoara,exact de unde am plecat.

Cu trenul nu voi mai merge in viata mea deoarece de fiecare data cand am vrut sa merg cu trenul acasa am ajuns in: Cluj, Brasov, Sibiu, Deva si mai nou Oradea. Sper ca intr-o buna zi sa iau si eu trenul si sa ajung acasa fara a mai ajunge prin alte „tinuturi indepartate”.

La sfarsitul saptamanii intentionez sa merg acasa, din nou, dar voi lua autobuzul. Cu autobuzul e mult mai fain, ma anunta soferul cand ajung,ca altfel tot prin alte parti as ajunge.

Oricum voi mai scrie si in weekend si sper ca atunci sa scriu de acasa.

V-am pupat,aveti grija cu trenurile si tineti cont ca autobuzul e mai sigur.

Addicted to X

Reclame

4 gânduri despre “Drumul spre casa,sau…nu chiar

    • Sa stii ca asa am avut si eu ocazia sa ma plimb si sa mai vad una-alta. Prima data a fost putin infricosator pentru ca eram destul de mica, dar m-am adaptat repede. Totusi tin sa ma laud putin, anul acesta am reusit sa ajung din Arad in Timisoara. Stiu ca sunt doar vreo 40 km dar cred ca este un inceput bunicel

    • Inca nu s-a prins de mine mersul cu trenul. Din cate am inteles de la ai mei prima data am fost fara bani la mine si a trebuit sa astept sa vina mama dupa mine si sa ma duca acasa. Cica am plans 2 ore in gara. Iar mai apoi am avut mereu bani in plus. Cert e ca si acum tot la fel fac…daca e musai sa iau trenul iau cam toti banutii la mine sa fiu sigura ca ma descurc 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s