Dependenta

Vitalitatea imi era conturata in nuante de gri plictisit, apatia preluase controlul fiintei mele, iar privirea imi era invadata de o goliciune statornica. Lumina ma orbea iar sunetele imi iritau gandurile. Ma simteam pierduta. Pierduta si uitata. Duceam o lupta zilnica, in care fiecare minut insemna o noua tortura. Sangele-mi mult prea pal a renuntat de multa vreme sa-mi goneasca frenetic prin vene. Starea de amorteala si-a declarat suprematia, iar Eu, eu lipseam cu desavarsire.

Am uitat cum este fara tine. Am uitat cum este viata fara culoare. Am uitat ca fiecare celula poate sa doara…Am uitat cum este sa am nevoie de tine, sa te am atat de aproape dar sa nu te pot avea. Si-mi lipsesti!

Te ravad, iar inima ratacita in repaos isi aminteste bataia revitalizanta. Esti asa cum mi te aminteam: inalt, suplu, mandru, statornic si rece. Incerc sa-ti rezist dar nu pot. Fiecare celula ma impinge spre tine. Fiecare por vrea sa-ti absoarba consistenta. In momentul in care mi-ai atins buzele am simtit cum o suflare vie mi-a pulsat in suflet. O racoare taioasa ma invaluie, sangele imi clocoteste de entuziasm, iar pupilele mi se dilata, urland frenetic.

Simt doza ce mi-ai injectat-o in vena precum o raza multicolora. Energia ma copleseste, dorinta e prezenta, iar intreaga mea fiinta vrea mai mult. Incerc sa ma desprind din acest dans sfasietor la care doar noi luam parte dar…nu pot. Vreau mai mult, nu pot renunta la tine. Nu din nou.

Regasesc in mine putera de a ma elibera pentru o secunda. O secunda pretioasa in care cantaresc totul cu mare precizie…rau – bine, durere –  placere, dependenta – libertate…libertate – vid.

Ma asez la masa, imi aprind o tigara si-i simt gustul pentru prima data dupa mult timp. Observ cum gandurile imi sunt mai profunde, privirea mai intensa, iar simturile mai ascutite. Ma regasesc in tot acest torent al freneziei si accept infrangerea acestei dulci resemnari. Ma privesc in oglinda prafuita care-mi reda trasaturile animate in acorduri solare. Ma revad si-mi zambesc, avand doboratoarea dorinta de a ma imbratisa.

Ma intorc spre tine, iar euforia ma cuprinde in timp ce te torn cu pofta in pahar. Si-mi promit ca nu voi mai renunta la tine.

Nu voi mai renunta la Pepsi

Addicted to x

Reclame

2 gânduri despre “Dependenta

  1. Si eu am fost indragostit de domnisoara Pepsi pe vremea cand purta rochi transparente din cristal cu falduri fin rasucite si culori asortate. Imi placea cand ii sarea capacul de temperament si umplea aerul cu ceatza parfumata cu arome de cafea si scortisoara. Imi placea sa-i sarut indelung buzele dulci, reci si reconfortante. Acum este imensa, nervoasa si imbracata in plastic ca o usuratica expirata

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s