Rasarit

Racoarea lunii-mi mangaie chipul si-mi sporeste sunetul trezirii. Mintea imi este mult prea bulversata pentru a intelege ceea ce se intampla dar stiu ca trebuie sa pornesc. Lumina noptii imi reda pofta unei noi aventuri, a unui nou drum de strabatut…destianta doar de mister stiuta.
Aerul proaspat imi striveste trupul mult prea obosit de lupta, dar ceva nu-mi permite sa cedez…sa las totul balta. Ii aud chemarea de departe iar soapta glasul imi da putere.
Imi simt parul plutind pe valurile vantului si camasa mult prea purtata falfaind precum aripile unui fluture curios, iar inima declara razboi temnitelor pieptului.
Batalia incepe, fortarea se simte si bariera cedeaza.
Lumina inceputului imi arde ochii mult prea captivati de jocul umbrelor speriate. Sunetul linistii sfasie cruda scena: timpul se opreste, iar speranta imbratiseaza deziluzia de alta data.
Lumina apare cruda si haina, sfasiind misterul imbracat in candoarea rasaritului.
Victoria este doar o infrangere neafirmata a sufletelor mult prea indragostite de creatia lasa a unor povesti doar de ele traite.
Totul mi se pare a fi in van…. vocea-ti nu imi mai mangaie auzul si spiritul in sfarsit liber doreste a se departa cat mai repede de cruda inchisoare ce l-a tinut mult prea chinuit timp de doua decenii.
Dar te simt atingandu-mi mana iar ochii incearca fara rezultat sa-ti gaseasca esenta…totul s-a terminat inainte de a incepe.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s