Dimineata mea

 

Si ador, domnule, diminetile. Imi place sa mi le petrec stand pe un scaun in fata unui geam. Auzul sa-mi fie gadilat intr-un mod incantator de una dintre melodiile foarte dragi atat sufletului cat si viciului meu. Imi place greutatea ce si-o lasa cartea in poala mea si-mi place ca-mi sopteste cuvinte alese in fiecare dimineata. Si-mi mai place cafeaua. Cafeaua mea.
Cafeaua mea este mereu neagra, multa, tare si amara si se bea mereu dintr-o cana si nu dintr-o ceasca. Urasc portiile mici! In fiecare dimineata, cafeaua mea isi da intalnire cu iubitul ei si coltul unde se gasesc este coltul gurii mele, unde un sarut patimas ii este furat de catre fumul subtil al unui Kent lung si demn de maiestria ei.
Si-mi place acest tablou simplu care ma invaluie intr-o complicitate necesara pentru a descoperi acele lumi secrete si iubiri interzise pictate cu gratia unei papadii de catre un autor necunoscut. Si-mi place linistea si strada goala, staticul sporindu-mi impresia de solitudine, dar de solitudine necesara nu impusa.
Si ador lumina crescanda ce-mi intra in camera si-mi sectioneaza treptat pielea si corpul aratandu-si fara mila teritoriul nou cucerit, facand luptatorii stelari sa se retraga intr-alor taina. Si-mi place culoarea incerta a cerului de la ora 4 spre 5 dimineata. E minunat.
Ador aceasta dimineata, acest moment din dimineata pe care mi l-am insusit, facandu-l si crezandu-l atat de propriu … poate mai propriu decat mi-ar placea sa recunosc.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s