Prima oara

 

Aveam castile-n urechi si muzica-n creier. Neuroni-mi faceau sinapse pe acordurile hotarate ale unei chitari pricepute. Eram cu mintea-n alta lume. Era seara si frig si cativa stropi rataciti de ploaie mi-au salutat in treacat obrajii. In semn de respect mi-am ridicat privirea spre ei si atunci m-a izbit. M-a izbit fix in partea stanga. A capului. Pe moment am crezut ca nu stiu ce sa cred. Am crezut ca poate, dar cred ca n-am crezut nimic. Sau poate mi-am imaginat ceva sau m-am gandit la ceva sau la cineva anume, sau poate la mai multe, dar nu-mi amintesc.
Imi tragea in draci geanta stil postas si nu-si dadea seama de ce ma misc in ritm cu el. Nu-si da seama ca geanta imi sade peste piept si nu doar zace obosita pe umar. Trage si urla. Cred ca a mentionat ceva despre ceea ce am in geanta, mi-a urlat sa tac si atunci m-am trezit.
Idiotul dracului, ma, jeg al societatii! Parazit infect ce esti tu! Imi spui mie sa tac pentru a nu atrage atentia dar tu imi urli-n cap? Mai canalie , mai oligofrenule, te CRAP!
Simte ca-mi revin si intr-un ultim gest de suprematie de origine rroma imi trage o flegma pe bocanc. Ii vad picioarele cum alearga haotic in X, capul fiindu-i intors spre mine si privind precum un brotacel eviscerat de spaima. Ma vede ca-l alerg si se impiedica pentru un moment. Iti multumesc Doamne ca mi-ai dat prin gand sa-mi prind parul intr-o coada impletita. Am parte la un acces de-a dreptul confortabil la coarda gentii ce-mi sta pe piept. Si-o scot cu usurinta unui fulg de nea si i-o pun frumos la gat. Precum o cravata. Cu nod. Stans. Perfect pe gat. Dar drace, e mai puternic si ma impinge reusind sa scape din imbratisarea ce-i luase suflul pentru cateva secunde bune.
Ma privesc in geamul unei vitrine si observ ca totusi nu sunt foarte avariata: ce-i drept am o vanataie pe fata si parul imi este putin ravasit, dar geanta, ooo daaa, GEANTA este la locul ei. Dau sa plec si atunci imi simt piciorul rece si dureros. Constat cu o oarecare parere de rau ca mama avea dreptate cand imi spunea „Leaga-ti sireturile la bocanci ca risti sa ii pierzi intr-o buna zi!”. Ma intorc pe acelasi drum si-mi gasesc bocancelul solitar. Uitat si avariat. Umilit in ultimul hal de saliva acelei mizerii.
Ajung acasa si-mi fac un dus asa cum imi place mie, cu apa fierbinte. Ma sapunesc bine, imi descurc parul speriat si scarbit de atingerea precedenta. Las apa sa ma curateasca de tot si sa ma invioreze. Ma usuc si ma privesc in oglinda ca si cum n-as fi eu. Parca-mi vine sa rad, parca-mi vine sa dansez si sa-mi dau muzica la maxim. Dar nu fac asta. Iau fondul de ten si incerc sa estompez tonurile de mov si rosu ce-mi marcheaza fata, incercand totodata sa ascund si victima ce se vrea plansa, ascultata si ce tremura jalnic ascunsa sub plapuma.
Imi trag pe mine o pereche de blugi, confortabili si albastri, un tricou decolorat pe care se mai poate descifra doar un simplu M si geaca. Il las pe James H. sa-mi fie alaturi si sa-mi dea curaj sa omor partea aia ce ma face sa tremur si sa-mi fie rusine.
Ma incalt si ies. Trebuie sa ies. E 4:11 AM si afara e minunat. Lumina de felinar si noapte. Noapte misterioasa si incitanta. Vreau sa-mi treaca si sa ma vindec.
Pornesc, fac 3 pasi si apoi imi plec privirea. Patru capete de siret imi topaiau vesele intre gresie si picior. Le zambesc, le injur si apoi le inod.
Hai…ne vedem maine, acu ies la plimbare

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s