Iannis, iubitule…

3534714767_seriously_xlarge

 

Am aparut si eu pe acasa dupa o foarte lunga absenta. Vreo doua zile le-am petrecut doar cu intalniri. Am stat o gramada cu familionul, m-am intalnit si jucat cu pustimea din dotarea strazii (vreo 10-12 la numar), am copilarit o gramada, m-am jucat cu cei mai noi vecini -doi bebeloi superbi si simpatici, iesiri cu prietenii peste iesiri cu prietenii si claaaar purtat dragul meu caine Avalon cu mine cam peste tot. Ei bine, dupa cateva zile pline de socializare si ieseli prin oras mi s-a cam facut pofta de o iesire in natura. Zis si facut.

Il sun pe El, cel care nu-mi rezista. Cel care imi face toate poftele mai ales cand e vorba de ceva ce putem face doar noi doi. Este cel care-mi rezolva majoritatea problemelor, care face pe soferul pentru mine. Este El, cel care imi da cu oja unghiile de la picioare si care a invatat sa faca impletituri doar pentru ca eu nu ma descurc singura cu parul meu. Este El, baiatul cu tampoanele! Prietenasul meu cel bun…bun de tot.

Stabilim ca mergem pe un deal, e fain acolo. E inalt, plin cu verdeata si copaci iar in varf unde e un luminis de invidiat. Pe langa faptul ca e fain asa cum e…acolo in luminisul ala avem niste sculpturi in piatra de-a dreptul minunate. Ne si vedem cum stam transpirati si cu inima batand in tample privind in zare, cu un suc intre noi si o tigara intre buze. Ce mai…DE VIS! Nah, stabilim noi ora la care ne vedem si-mi spune ca o sa vina cu noi si cel mai mic din familia lui, ca n-are cu cine sa-l lase. Yeeey, copilu’. Imi place copilul asta, Iannis. E fain, ciudatel si are o privire aparte. De dracusor as zice, dracusor timid. Da-i fain. Foarte. Buuuun.

Ne trezim toti 3 in masina si mergem spre Deal. Prima problema o intampinam chiar la baza dealului. Cum s-au gandit astia sa lateasca drumul national (sau ce naiba e ala) care trece pe la poalele dealului, ei bine au muscat o buna bucata din baza dealului si acum urcarea este a dracului de abrupta, partea cea mai joasa venindu-mi mie cam pe la nivelul pieptului. Ok, nicio problema, am avut si mai rau. Ma descurc eu. In primul si in primul rand il urcam pe Iannis, apoi urc eu, dar cand sa urcel El dam de buclucul numarul 2. Desteptul meu are incaltari aiurea, cu talpa foarte plata si care aluneca. Ohooo. Hai fata coboara dupa ce abia ai ajuns si tu sus, si fa-i scara printesului. Se urca Printesul, urc si eu, Iannisul era deja acolo. Porniiiiiim.

Poteca era groaznica. Plina de pietris, arbusti, maracini si spini (habar n-am ce s-a intamplat). Groaznic. Iannis ne preciza din 30 in 30 de secunde starea in care se afla printr-un „Au” consecvent. Poteca era foarte abrupta, alunecam amandoi, aveam si un copil in spate de care trebuia sa avem grija si copacii de pe margina (de care in trecut ne tineam atat la urcare cat si la coborare) au disparut, ramanand in urma lor doar niste bucati inradacinate trist transate de taietorii de lemne. Intr-un final iesim de pe poteca si in fata noastra se intinde dealul frumos, plin si linistit, exact asa cum il stiam noi. Urcam in continuare, zambim, radem, glumim. Ne trantim pe jos, culegem un mic buchet de flori si iarba, povestim, facem poze peisajului, admiram, bem, radem, fumam, ne simtim bine. Nici macar nu am observat cum orele au trecut pe langa noi si cum timpul ne semna, minut cu minut, condamnarea la exil…inapoi spre casa.

Dam sa coboram tot chicotind, bucurandu-ne ca am avut parte de vreme faina si peisaje de neuitat. Ajungem iar la poteca…a naibii poteca. Iar ne zgariem, iar ne lovim. Spinii parca erau indragostiti de picioarele noastre, muscau cu sete de fiecare particica ce le iesea in cale. Din palme pierdusem deja un strat de piele si din cand in cand firicele rosii curgatoare ne umezeau pielea. Ne dam seama ca nu putem continua asa mai ales cu Iannis asa ca ne facem un mic plan. Eu in fata, el in spate si Iannis intre noi. Cum ajungeam intr-un loc in care ma puteam ancora cat de cat, el il lasa pe Iannis sa curga de-a dreptul spre mine. Apoi facea si el la fel. Ei bine, nu stiu cum a venit Printesul meu spre mine, sau nu stiu cum am facut eu de nu l-am prins, dar cert este ca de la jumatatea drumului ne-am dus pe burta si unul peste celalalt. Ne-am intors peste cap mai ceva ca la olimpiada de gimnastica. Ne-am trezit jos plini de zgarieturi, crengi prin par, lovituri si coate taiate sau sparte. Ne uitam unul la celalalt, ne verificam loviturile si incepem sa radem. Observam ca ne putem ridica destul de usor si ca nu doare foarte foarte tare. Rememoram momentele acelea si radem din nou. Constat ca Printesul meu este destul de taiat la mana si il pansez asa ca in filme, rupand o bucata din tricoul meu (mereu mi-am dorit sa fac asta). Tare, huh?

Ajungem jos, mai bem o gura de suc si tot razand si chicotind ne indreptam spre masina. Eram prea bulversati sa mai auzim si altceva decat sunetele vocilor noastre si bataile haotice ale propriei inimi. Urcam in masina, si dam drumul la muzica. Ne destindem, ne privim si in treacat aruncam o privire pe bancheta din spate. Goala. Cantam, ne simtim bine si dam sa plecam. Si atunci capul meu s-a intors spre partea stanga iar al lui spre dreapta, ochii nostri privindu-se intr-un mod incredibil de graitor.
Iannis!

Reclame

3 gânduri despre “Iannis, iubitule…

      • Nu sunt dezamagita de tine,ai povestit frumos si captivant, sunt dezamagita de situatie. Chiar credeam ca am mai descoperit o idila intre bloggeri. Cred ca am citit prea multe doar de la voi in ultima vreme si cum trec printr—o perioada mai trista…mmomentan iubirea reprezinta totul pentru mine si o gasesc peste tot si in toate formele. Probabil am exagerat dar nu se stie niciodata…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s