Na na na na Batmaaaan!

tumblr_m7r3uwCLYV1r0u93do1_1280

Mda, iar am facut tampenii si iar am ajuns sa fiu cazata in spital. Cert este ca deja am ajuns sa ma simt p-aici ca p-acasa si nu stiu daca e un lucru bun sau rau pentru ca inca sunt intr-o stare incredibil de buna.

Cum am ajuns la spital? Simplu domnule…cu salvarea. Da, a venit salvarea, din ea a coborat o tanti pe la vreo 40 de ani si un nenea fain de tot, m-au consultat putin, m-au saltat in masinuta si niiinooooo niiiiinooooo hai cu ea la spital. Pe tot parcursul drumului mi-au zambit si au chicotit. El ceva mai mult decat ea. El ocazional tragea si din ochi. Ce naiba?! Omul moare si voi va hliziti?

Ajunsa acolo am fost supusa unor torturi groaznice fiind intepata in repetate randuri de catre o doamna purtatoare de halat alb pe nume tanti Nela ( cu un singur „L”). Mi-a gaurit bratul incercand sa-mi gaseasca o vena si de absolut fiecare data cand o gasea mi-o spargea. In fine. Mi-a luat sange pentru analize, m-a intrebat cum ma simt, ce am facut de ma simt rau etc. In timp ce incercam sa-mi amintesc ce s-a intamplat o observ pe tanti Nela ca-mi zambeste cu amuzament. Mai apar vreo 2-3 medici pe la urgenta, ma consulta fiecare in parte, fac putina conversatie, ma intreaba daca ma simt confortabil sau daca am nevoie de ceva. Le multumesc pentru atentie si nu pot sa nu-i observ ca in timp ce ma privesc mai trag si cate un zambet.

Ma, ce naiba? Eu chiar nu mai inteleg nimic. De ce doamne-iarta-ma chicoteste absolut toata lumea cand ma vede? Totusi nu acord foarte mare importanta acestui fapt, fiind concentrata pe planul de evitare a internarii. Mi-au spus ca ma vor internata 2-3 zile cel putin pentru a ramane sub observatie si pentru investigatii ulterioare. Shit! Urasc sa fiu internata, ma plictisesc ingrozitor. Plus ca imi este groaznic de frica de spitale. Si nici nu suport foarte bine mirosul. Ei bine ignor chicotelile din jurul meu si zambetele de „hihihi si hahaha” si incerc sa-mi conving calaii ca sunt bine si ca pot merge acasa. Pacat doar ca nu ma tin picioarele si sunt tradata si de transparenta tenului laptos si a lipsei culorii din buze. Despre rezultatele analizelor mai bine nu mai zic nimic, alea m-au tradat cel mai tare. Alea au urlat adevarul mai ceva ca o adolescenta la un concert Justin Bieber.

Asa ca m-am trezit dopata cu vitamine si alte medicamente administrate direct in vena, cu suc de portocale varat pe gat si inca intinsa in patul din sala de urgente. In sfarsit apare o fata cunoscuta, unul dintre medicii de la ortopedie si se ofera sa ma duca in salonul ce-mi va servi drept camera pentru urmatoarele zile. Ne plimbam pe coridoare precum doi prieteni vechi ce s-au intalnit pe o alee intr-o zi frumoasa de toamna. El intalt, aranjat, grijuliu si serios tinea in mana bratul unei impiedicate ce cara dupa ea o perfuzie. Se plimbau agale printre pacienti si personal medical si discutau. M-a intrebat ce am facut inainte de a mi se face rau. M-am gandit sa-i spun adevarul si anume ca n-am facut nimic toata ziua, doar ca am zacut in casa pentru ca nu m-am simtit foarte energica. Bine, prin minte mi-au trecut si completarile care erau cat se poate de adevarate dar care nu-i foloseau la nimic. Adica nu cred ca-l interesa pe dragul meu medic faptul ca inainte de a ajunge aici am stat in pat si am jucat asta cam o ora si ceva pana cand m-a luat o stare de „milioane”. Dar parca mai tare ma deranja faptul ca n-am reusit sa-mi termin jocul, mai ales ca eram intr-o forma buna, aveam inghetata preferata langa mine care in acel moment parca ma inspira si mai purtam si una dintre lenjeriile norocoase. Da, da, da, maieul si boxerii cu Batman/Superman. Stiu ca e o porcarie dar cand joc ceva imi place sa port…CEEEE? Si-n acel moment imi arunc privirea pe mine pentru prima data de cand sunt aici. In momentul in care m-am vazut am si inceput sa aud melodia asta pe fundal asa ca-n filme: picioare goale, boxeri si maieu cu batman. Na na na na na na na na na na na na na na na na Batmaaaaan!

Evrika! Mister elucidat. De asta imi zambea toata lumea. De asta se hlizeau toti la mine. Frumooooos!

Poate e timpul sa cresc. Doar ca n-am chef inca.

Reclame

8 gânduri despre “Na na na na Batmaaaan!

  1. Bine ca trebuie sa iti citesc blogul ca sa mai aflu ce faci… ca nu te-ai obosi sa ma suni si sa povestesti in direct, ca si asa te plictisesti in spital:))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s