Cu juma’ de norma!

lazy morning girl

 

Perna o imbratisa strans si-i saruta apasat obrazul. Dupa felul deranjant de lejer in care dormea si-a dat seama ca este singura prin pat. In prea marele pat ea zacea aiurea printre asternuturi. Buimaca de cap si-a tarat picioarele reci pe podeaua curioasa ce-i retinea forma talpilor pentru fractiuni de secunda. Camera desi radianta era goala. Exact asa cum ii placea ei sa te vada.

Te-a cautat prin casa, zambind precum un copil proaspat trezit in dimineata zilei de Craciun. Te cauta prin camere si-ti simtea mirosul pregnant si proaspat, care-i umplea narile si plamanii. Care o umplea de tine.
Ajunse pe coridor si spera sa gaseasca firimituri lasate de existenta ta. Si-a gasit doar bicicleta, rezemata de perete, de una singura. Nici bocancii tai nu erau aruncat in dezordine in fix aceleasi doua locuri. Privind ceasul de pe etajera s-a uimit pe sine si te-a iubit pe tine. Era 7:41 dimineata. Stiai ca obisnuieste sa doarma pan’ pe la doispe si chiar daca te enerva acest lucru nu o trezeai niciodata. Iti placea sa o privesti cum cucereste, treptat, tot patul. Si cum, cu drag, te scoate din el, doar ca mai apoi sa te caute. Iti placea sa faci cumparaturile, sa fie totul pregatit ca atunci cand ea se trezeste sa puteti incepe ziua. Impreuna.

A zambit de drag absentei tale. S-a bucurat ca bicicleta nu era la locul ei si ca bocancii tai nu i-au impiedicat mersul. Pentru prima oara a bucurat-o absenta ta, pentru ca doar asa putea sa te surprinda. Sa o gasesti treaza, aproape fresh, stand pe scaunul tau din bucatarie, fumand invaluita in miros de cafea.
Statea ghemuita pe scaun, purtand doar un tricou lung si fumul din jur. Avea buzele umflate si picioarele reci. Te astepta. Astepta sa o iei in brate, sa o saruti lung si apasat si sa-i incalzesti picioarele vesnic reci.

Dimineata devenea mai graitoare, tragandu-i valul de pe gene. Inima ii batea atat de tare incat simtea ca-i crapa teasta iar creierii urmeaza sa-i tasneasca pe nas si pe gura. Ochii ii pulsau violent in tample si sangele-i alerga degeaba prin vene. O apuca nervii de dimineata, iar reflexia graitoare a propriei solitudini o face sa-si doreasca sa nimiceasca acea oglinda. E singura pentru ca tu nu existi. Adica existi, dar nu-i esti. Cel putin nu inca.

Si totusi telefonul suna. Esti tu.
Macar atat!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s