Draga…

CryingInTheRain

Se vede. Urma lasata de bocancul ce te-a izbit in moalele capului inca se oberva. Pamantul din jurul tau pastreaza si acum mirosul si culoarea sangelui ce ti-a tasnit pe nas si pe gura in urma impactului. Ai ramas pe jos incercand sa te aduni, sa iti dai seama ce se intampla exact, unde esti si ce este cu tine. De ce nu doare? Sau de ce doare atat de tare incat ai amortit? Da. Ai vrut un moment sa te reculegi, ai avut nevoie. Pacat doar ca ai zabovit cateva secunde in plus si ti-ai luat picioare peste tot. Picioare grele si incaltate. Te-au calcat, ti-au rupt mainile si coastele. Ti-au gaurit picioarele si ti-au spart capul si mai tare. Cu bratele tremurande ai dat sa te ridici, sa te sprijini in palme prea slabe pentru a te sustine, insa ai primit ajutor. Sutul te-a lovit din plin in fata. Nasul ti-e spart si ochii iti sunt prea tumefiati pentru a-i mai observa cineva. Gura iti arata oribil. Insa e bine, asta te-a ridicat putin. Acum stai singura, chit ca in genunchi si plangand.

Stiu. Ai vrut sa renunti. Sa iti bagi ceea ce nu ai in tot si sa te lasi sa cazi pe spate. Sa adormi acolo in praf si in ploaie. In noroi. Era rece, iar tu atat de calda. Erai imbacsita si aveai nevoie de pauza. De racoare. Cumva insa ai reusit imposibilul. Ti-ai sters cu maneca sangele ce-ti siroia pe frunte si ti-ai tras cu sete nasul plin. Te-ai oprit din plansul inutil si te-ai ridicat. Cu greu dar te-ai ridicat. Ai inceput sa-ti bandajezi ranile, sa iti indrepti oasele si sa faci un pas. Cel mai greu din cate am observat. Tremurai mai rau precum o frunza in plin uragan. Erai comic de sfarsita si nimeni nu credea ca mai poti. Nici macar tu.

Ai gasit. Undeva in tine chiar exista. Arati jalnic si pari goala cu toate ca porti haine dar macar ai inceput sa mergi mai departe si incerci sa-ti construiesti putin cate putin o viata. O viata noua. Trebuie! Nu iti iese inca, dar apreciez faptul ca incerci. Ca in sfarsit ti s-a facut rusine de starea patetica in care te aflai si ai incetat sa-ti plangi de mila. Despre asta-ti vorbeau ei. Asta iti promiteau si pe asta mizau. Tu, un chistoc de om, ii tineai pe ei si cu brate mici ii ocroteai. Cum ai reusit asta inca tot nu-ti este clar, dar eu incep sa ma conving ca nu mancau prea mult cacat. Chiar cred asta. Si stii de ce? Pentru ca te vad. Esti dureroasa la privire dar pentru prima data dupa multa vreme ai ochii vii. Scanteiaza timid raze de forta si de speranta.De mai bine.

Uimitor. La o prima vedere nu se observa insa tu nu esti proasta deloc. Daca nu ai demonstrat asta nimanui acum nimeni nu poate sa-ti conteste inteligenta. Stii bine sa ai grija de tine. Inauntrul tau suna ecoul atat de strident incat pana si un surd ar putea sa auda si sa simta lipsa sufletului tau. Insa nu e problema. Inainte sa-l pierzi l-ai dai in grija. Si ti-ai ales bine persoana. Nici macar tu nu puteai face o treaba mai buna. Si nu, tu nu l-ai dat cu imprumut. Tu l-ai dat de tot. Dar acum il primesti inapoi imbunatatit. A avut mare grija de el, ti l-a bandajat unde trebuia si a avut grija sa nu-i lipseasca dragostea si atentia. Sper ca esti constienta ca nu sunt multi cei care au parte de asa ceva. Ai ales bine cand ai facut-o. Cica ai riscat…ce pot spune? Mi se pare ca tu mereu ai luat decizii considerate riscante de catre cei din jur insa cumva ai reusit sa faci din acel risc ceva confortabil si stabil tie. Tu mereu risti totul insa castigi mult mai mult. Iar acum cred ca esti cea mai castigata.

Vrei. Se vede clar ca vrei. Nu ai fost singura nici macar o clipa. Nici macar atunci cand simteai ca in jurul tau se afla doar goliciune si singuratate. Asta era problema. Nu vedeai. Erai prea concentrata pe toate aspectele negative si iti era frica sa vezi. Cred, inteleg, insa ce a fost „atunci” incearca sa faci in asa fel incat „atunci” sa ramana. Sa nu se strecoare in „acum”. De astazi esti mare si intelegi prea bine ca razbunarile inutile si nervii de neputinta nu isi au rostul. Stiu asta. Si o stii si tu. Imi plac prioritatile tale si veselia ce te cuprinde uneori. Imi place sa iti privesc manifestarile atunci cand zilnic iti reamintesti ca pentru cineva acolo tu esti chiar importanta.

Poti. Nu am niciun dubiu in privinta asta. Poti mai multe decat crezi si decat cred. Poti face tot ce vrei chiar daca ti se pare imposibil. Deja ai incredere si chiar daca esti confuza si surprinsa majoritatea timpului esti optimista si atat capul cat si privirea nu ti s-au mai plecat. Te-ai ridicat din mizerii, te-ai ingrijit si ai scapat de infectii. Ai renuntat sa mai pui intrebari tampite si sa astepti raspunsuri si mai tampite. Ai luat decizii bune. Incepi sa semeni din ce in ce mai mult cu omul descris de ei.

Si imi placi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s