Final – partea I

13

Am coborat. Stateam in fata portii si nu aveam curaj sa fac primul pas spre tine. Nici macar casca nu am reusit sa i-o restitui inapoi. I-am multumit ca m-a dus pana la tine insa casca am pastrat-o in brate. Stransa bine. Aveam nevoie de o bariera care sa ma impiedice sa fac implozie. Mi-am aranjat parul si hainele fluturate de vant. Mi-am privit bocancii si am sters dara de praf ce isi facuse loc pe varful unuia dintre ei. Ma plimbam pe alei drepte, printre copaci bogati si covoare de iarba. In aer se simtea miros de flori si de umed.

In sfarsit te-am gasit. Doamne cat te-am cautat. Inca mi se pare ireal ca iti sunt alaturi si in sfarsit pot sa ma potolesc. Sau macar sa-mi potolesc stare ce ma indemna sa aflu cine esti si de ce esti tu atat de important. Pacat doar ca s-a intamplat asa. Acum am alte stari de infranat sau de ucis.

Nu imi prea vine sa-ti vorbesc, nici macar nu stiu ce sa spun. Cumva cuvintele nu isi au rostul asa ca ma rezum la a privi in gol. Am inganat o soapta dar mi-am dat seama ca era in zadar. Nu aveam nevoie de asa ceva. Am stat impreuna o ora sau o viata, unul langa celalalt privind in departare, undeva unde cerul imbratiseaza dealurile si soarele isi pleaca privirea arzatoare, schimbadu-si hainele de zi in cele de noapte. Fara a cere voie m-am asezat langa tine. Simteam nevoia sa imi plec capul pe umarul tau, sa iti strang in brate bratul si sa te privesc, sa iti simt inima cum imi bubuie in urechi si caldura pielii tale cum imi incalzeste obrazul.

Am ramas alaturi, unul langa celalalt, la o distanta dureroasa de doar cativa centimetri. Erai atat de aproape dar totusi atat de departe si deloc al meu.

Incercam sa imi aprind o tigara insa ploaia deasa ce se pornise ma incurca, urandu-mi mereu atat tigara cat si chibritul. In timp ce cautam prin geanta dupa o bricheta mi-am dat seama ca seara ce ne invaluia era una linistita si senina, cerul fiind lipsit de nori. Singurul loc unde era furtuna era inauntul meu, ploaia izbind prin ochii ce pierdeau lacrimi sarate. Orele treceau galopand sau stand pe loc, timpul fiind masurat acum doar de chistoacele luminoase ale tigarilor aruncate in vazduh.

Desenele trasate de tigarile aprinse au atras pana si atentia stelelor ce grabite s-au ingramadit deasupra noastra pentru a privi spectacolul tacu. Trecusera toate acum. Si entuziasmul si dracii avut. A trecut pana si durerea ce imi sfasia corpul pe interior. A ramas doar amorteala asta si fumul de tigara ce ritmat intra in mine.

Au trecut toate si nimic nu mai conteaza, nici macar faptul ca stau rezemata de tine si ca mi-e frig.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s